36930952_10214454623652150_7289139686969180160_n

authors

Alin Popa

3 views

Umbra și nuanțele ei

iulie 15, 2018
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Prima mențiune a umbrei coincide cu nașterea a două arte: pictura și sculptura. Pliniu cel Bătrân povestește cum, cuprinsă de dorul iubitului care urma să plece de acasă, o tânără din Corint i-a imprimat pe un zid forma umbrei lui. Și imediat după, tatăl său a turnat această formă în argilă, creând o sculptură.

Elorigendelapintura-arteaga

Umbrele mi se par de o importanță supremă în ceea ce privește perspectiva pentru că, fără ele, corpurile opace sau solide vor fi rău definite. Autorul aceste afirmații este Leonardo da Vinci, în secolul al XVI-lea, în jurnalul său, în care alocă un capitol întreg umbrei, unde face și împărțirea acestora în umbre primare și umbre derivate. Umbra este de tipul întunericului, lumina este de tipul corpurilor luminoase. Sunt întotdeauna legate și inseparabile de toate obiectele. O umbră poate fi întunecată la infinit sau poate avea grade infinite de absență a întunecimii. Formele corpurilor n-ar putea fi înțelese în detaliu fără umbră.

Cea mai mare cultură a luminii este, din punctul meu de vedere, în Japonia. În cartea In Praise of Shadows, Junichiro Tanizaki povestește că într-unul dintre restaurantele lui preferate din Kyoto lumina venea exclusiv de la lumânări, nefolosindu-se nicio sursă electrică. După o perioadă în care a lipsit, când a revenit a observat că lumânările au fost înlocuite de corpuri de iluminat sub formă de felinar, electrice.Urushihara-Satoshi-Healths-bowls-500x375 Întrebând ce a dus la această schimbare, i s-a spus că a fost o cerere a clienților care voiau ca în camerele în care luau masa să fie mai multă lumină. Atunci el a cerut să se stingă lumina în camera lui și să i se aducă o lumânare. Imediat după, povestește cum numai în acel ambient de lumânare a putut să vadă frumusețea și trăsăturile vaselor lăcuite japoneze, ale căror colorituri și detalii par să spună istoria strămoșilor lor, lucru fără putință cu un vas lăcuit alb, în plină lumină. Așadar, putem discuta de umbră și în cromatică, nu numai în lumină.

 

 

 

Ne petrecem ziua privind la compoziții create din lumini și umbre. Totuși, umbra este cea care ne atrage atenția în mod deosebit. Ca o imagine să fie plăcută, raportul dintre lumină și întuneric trebuie să fie egal, dacă nu chiar în favoarea întunericului.

În spațiile comerciale, de exemplu, timp de ani de zile impresia generală a fost că trebuie o lumină puternică, rece și sobră, care să pună în evidență fiecare trăsătură a produsului. Recent, studii au demonstrat că este nevoie de un design de lumină, astfel încât clientul să fie suficient de curios încât să intre în magazin.

Iluminatul urbanistic al unei zone este legat, de sute de ani, de prosperitatea ei. În Evul Mediu târziu, cei bogați, care își permiteau să ardă o candelă din grăsime de animal, aveau avantajul că pot angaja pe cineva care să meargă în fața lor cu o lumină de veghe, iar pe lângă asta, aveau casa luminată în fiecare noapte. Cei săraci erau nevoiți să aleagă dacă vor arde grăsimea de animal ca să vadă pe unde se deplasează pe timp de noapte sau o vor mânca.

Acum, totuși, suntem în extrema cealaltă. Cartierele rezidențiale din zonele dezvoltate ale orașului sunt excesiv luminate, aproape că există o zi continuă.

Rembrandt, printre primii care au folosit contrastul dintre lumină și umbră, a pictat atât portrete, cât și tablouri în aer liber. Într-un articol în care face o paralelă între Rembrandt și Turner, David Dunlop spune că o baie de lumină creează același mister ca un întuneric pronunțat, însă diferența stă în emoție. El spune că umbra este ca un cântec într-o gamă minoră și că este normal să privim spre un peisaj luminos și să nu ne deranjeze nimic, însă poezia va veni întotdeauna din contrastul cu întunericul.

27c306eb3c80cc459ef367523f7951a3

 

Tot Rembrandt este cel care a definit o tehnică a luminării feței în portrete și nu numai, Rembrandt’s Eye fiind folosită și acum în fotografie.

Umbra poate avea conotații cât mai variate. Poate fi pentru Caravaggio inspirație și hrană, pentru un fotograf neinspirat un impediment, pentru corpul uman o necesitate pentru a se odihni. Poate fi o amintire tristă pentru cei care au trăit pe timp de război o traumă, fiind forțați ani de zile să nu folosească lumină artificială.

Cel mai important este să fim conștienți de necesitatea ei în momentul de față, când lumina și strălucirea ei sunt bunuri libere, la îndemâna oricui.

 

Bibliografie 
In Praise of Shadows -  Jun'ichirō Tanizaki
Jurnal - Leonardo Da Vinci
https://www.paintingclass.net - David Dunlop
Scurtă istorie a umbrei - Victor Stoichiță
Cover Photo Ioana Nițu

Scrie un comentariu

related post

Arhitectura si design

Arta

Arta

Arhitectura si design

Previous story Next story

t

o

p